Întrebări existenţiale 2

Oare sperma bărbatului e sămînţă de scandal?

Sublim

Din ne-înţelepciunea celor O mie şi una de nopţi

Într-adevăr, capul lui Adam a fost făcut din pămînt de la răsărit, pieptul din pămînt de la Kaaba, iar picioarele din pămînt de la apus. Allah a întocmit trupul dăruindu-l cu şapte porţi de intrare şi cu două porţi de ieşire: cei doi ochi, cele două urechi, cele două nări şi gura, iar de cealaltă parte cele două ieşiri. Pe urmă, Atoatefăcătorul, ca sa-i dea lui Adam o fire, a îngemănat cele patru elemente: apa, pămîntul, focul şi aerul. După care, Allah a izbăvit de întocmit omenescul trup. A pus în el trei sute şaizeci de ţevi şi trei instincte: înstinctul vieţii, instinctul înmulţirii şi instinctul foamei. Pe urmă, a pus în el şase maţe, doi rărunchi, două ouă, o inimă şi a acoperit totul cu o piele. În ce priveşte rînduiala acestor măruntaie, Allah a pus inima la stînga, în coşul pieptului, şi plămânii, ca să slujească de evantai inimii, şi ficatul la dreapta, ca să slujească de pază inimii.
(Varianta BPT, Volumul 5)

Vorba lui TLP, parcă e anatomia unui aviator!

Filologia înjurăturilor

Pe bune dacă a înjura nu e o artă! Poate că oamenii nici nu-şi dau seama că atunci cînd sunt foarte nervoşi înjurăturile deja consacrate nu par a fi de ajuns pentru a exprima toţi nervii pe care-i au şi atunci încep să inventeze chestii noi, în încercarea de a le scoate cît mai puternice.
Acum totuşi voi menţiona o expresie care apare în greacă şi care, din contră, vrea să exprime o indiferenţă sictirită.
Σε έχω γραμμένο στα αρχίδια μου (Se eho grammeno sta arhidia mu) - Te-am scris pe coaie
Expresia înseamnă indiferenţă, un fel de fă ce vrei, nu mă interesează. Mie totuşi mi se pare ciudat să exprim indiferenţa prin te-am scris într-un loc foarte important. Aşa că mi-am întrebat cunoştiinţele şi ce am aflat? Se spune aşa pentru că zona respectivă este singura din corp unde nu se prinde cerneala!!! Normal că prima mea reacţie a fost să întreb dacă a încercat. Mi-a zis doar că-mi garantează că nu se prinde sub nici o formă. Eu tot nu cred. Şi chiar şi dacă cerneala nu se prinde, probabil că se poate cu un marker permanent.

Că tot vorbeam de oraşul Pula din Croaţia. Au jucat românii un meci, nu mai ştiu exact ce sport, acolo. Şi pare-se că au pierdut. Comentatorii, care tot meciul au evitat să spună unde se desfăşura meciul, au zis la sfîrşit: Ne-am dus în oraş şi ne-am întors cu numele oraşului!

Cimilituri

În pelerinajele mele pe la secţia de împrumut a bibliotecii de la facultate am dat peste o bijuterie de carte din care împărtăşesc cu voi următoarele:

Merică, perică,
Merge la biserică,
Şi se-nchină; vine-acasă,
Cîntă, se freacă,
Şi pleacă.
sau
Heligă, meligă,
Merge la biserică,
Se-nchină şi se roagă,
Se-ntoarce şi se baligă.
(E albina măi, la ce prostii vă gîndeaţi?)

Poţi să zici:
Am un copaciu cu douăsprezece ramuri:
În fiecare ramură cîte patru cuiburi,
Şi în fiecare cuib cîte şapte ouă.
sau poţi să zici:
Am un copaci
Cu 12 craci,
Şi-n tot cracul cîte 4 cuiburi,
Şi-n tot cuibul cîte 7 ouă.

Despre biserică:
Am o ulcea pistricea,
Cîntă cocoşii în ea.

Tună văgăună,
Ciorile s-adună.

Sus tună,
Jos răsună,
Ciorile la cuib s-adună.

Dragostea împăratului
Şade-n dricul satului.

Am o vacă
Porumbacă
Pe la coarne
Cu icoane,
Pe la nări
Cu lumînări,
Pe la buze
Buburuze
La bărbii
Cu făclii
Pe la şolduri
Cu bolduri
Pe la pîntece
Cu descîntece.
Acu ziceţi voi că astea nu descriu bine biserica!!! He he :)

Am o claie:
Sub o claie, o poieniţă;
Sub o poieniţă două arături;
Sub două arături, o mocirlă;
Sub o mocirlă, o moară,
Sub o moară, o bardă.
( E capul, băi disperare întruchipată!)

Rotofei rotund
Bagă floace-n fund!
(Căciula!)

- Scurtă, groasă, un te duci?
- Arsă-n fund, nu mă-ntreba,
Că mă duc în treaba ta.
sau
- Unde te duci, scurtă, groasă?
- Ce ai să mă întrebi, în cur arsă?
(Căldarea şi doniţa)

Jurnal de căcălătorie

Acum vreo doi ani am fost într-o excursie de o zi în Bulgaria şi e destul de interesantă pentru a fi povestită.
Deci, ne trezim eu cu părinţii şi un prieten de familie să ne ducem la Russe într-o duminică. Urma să plecăm de dimineaţa şi să ne întoarcem seara. Curajoşi din fire pornim noi cu maşina înarmaţi doar cu lei şi euro. Nu aveam nici un lev la noi. Intraţi în Bulgaria, căutam cu disperare o casă Exchange şi în timp ce eu şi tata ne străduiam să citim în bulgăreşte, mama ocheşte casa de schimb, probabil disperată să găsească nişte litere familiare.
După ce schimbăm banii (nu fără a lua ţeapă dar asta e, nu puteam să fim pretenţioşi în condiţiile date, nu?) şi nişte cumpărături (unde vînzătorii au avut parte de macedoneana mea de baltă) mergem să mîncăm.
Găsim un restaurant drăguţ, cu scaune ca nişte fotolii joase, afară. Destul de aproape de noi stăteau nişte bulgari care mîncau fiecare dintr-o salată imensă. Noi nu ne-am prins de treabă şi ne-am gîndit că o salată din aia ne-ar fi ajuns la toţi patru, deci comandăm una. Chelnerul (fie vorba între noi fetelor hetero, bisexualilor şi homosexualilor), era o bucăţică bună. Ne aduce salata şi noi ne uităm la ea o perioadă. Hai, ce face, unde e mîncarea? Dar de foame, am pus salata aia între noi şi am tăbărît toţi patru pe ea ca nişte lupi înfometaţi. Bulgarii se uitau cam ciudat, hehe. Aduc în sfîrşit pizza mea. Băi, trebuie să le recunosc meritele bulgarilor. Ce mozarella şi alte tîmpenii de genul ăsta? Brînză de oaie, taică! A fost una din cele mai bune pizza pe care le-am mâncat.
Chelnerul cel drăguţ a venit apoi cu ce comandaseră ai mei. Un platou de lemn încărcat cu două tipuri de carne la grătar şi legume la cuptor. S-a străduit el să împartă platoul la 4 persoane şi nu prea a reuşit, fiecăruia i-a revenit relativ puţin. Pe mine mă întreabă un singur cuvînt (Cartof?) şi eu, care după pizza aia numai la cartofi nu-mi stătea gîndul, ci la... altceva... am îngăimat un da. Oricum, prilej pentru tata să spună că ar trebui să zicem între noi barabulă, să nu înţeleagă bulgarii.
Tocmai cînd mama mîrîia că nu o să ne ajungă mîncarea, iaca încă doi chelneri fiecare cu încă un platou imens, ca şi primul. Am mîncat cu toţii pînă ne-am săturat, şi am mai luat şi cu noi. Şi a fost bun, mai ales dacă mă gîndesc că m-a făcut pe mine să mănînc carne, ceea ce e greu de înfăptuit.
O pisică neagră vine la tata, face miau, şi se ridică pe picioarele din spate, punîndu-şi lăbuţele pe picioarele lui (ajungea, scaunele fotolii erau joase, după cum am mai spus). Tata zice Hai că-ţi dau, că mi-ai cerut pe româneşte! Îi dă o bucăţică de carne sau ceva, pisica termină de mîncat, vine iar la tata, pune lăbuţele pe picioarele lui, dar de data asta se pare că a băgat şi gheruţele că tata face Aaaaau! De data asta nu-ţi mai dau, ca mi-ai cerut pe bulgăreşte! Mie îmi vine o idee şi cînd văd că mişunau mai multe feline domestice pe lângă restaurant şi zic: Tata, oare de ce o fi carnea asta aşa bună, de-mi place pînă şi mie?
Oricum, după masă, plimbare prin Russe. E oraş frumos, deşi se poate doar să fi nimerit noi într-o zonă rezidenţială unde nu aveau voie maşini. Era şi un tîrg cu foarte multe dulciuri, yum!!! Blocurile erau totuşi destul de sărace. La vederea transmiţătorului de unde prindeam şi noi televiziune pe vremea lui Ceaşcă tata zice: Păi ăstora li se aprind becurile numai de la cîmpul magnetic al transmiţătorului, nici nu mai trebuie să plătească lumina! Eu: Aoleu, păi şi nu e periculos şi pentru om aşa puternic un cîmp magnetic? Tata: Ba da... Eu: Ce li se poate întîmpla? Tata: Le cîntă plombele, le mor moştenitorii...