Saturday, March 28, 2009

Fotbal

Voiam şi eu să aflu la ce oră e meciul dintre România şi Spania aşa că deschid un site cu program TV şi văd: TVR 1 Fotbal, 21:40... şi Antena 1 România-Serbia, 20:40. Prima oară am zis că poate am luat-o razna, dar apoi mi-am dat seama că trebuie că România-Serbia e la tineret... sper. Oricum nu e prima oară cînd mi se întâmplă o chestie din asta. Mă uitam la un meci acum cîţiva ani şi am auzit România va avea un meci greu cu Germania în care Belgia conduce cu 3-0. Am mai auzit eu că doi se ceartă şi al treilea cîştigă, dar asta e ridicol!

EDIT: Se pare că e totuşi Serbia, dacă Mutu nu s-a mutat cumva la echipa de tineret. Şi poate că eu o iau razna! Ooof! Şi tocmai a fost gol, too!

EDIT 2: Scriu la cald acum, în timp ce ascult meciul şi profit de ocazie să zic chestia asta. Ce o dau ăştia atîta cu noi, echipa noastră şi altele de genul? Nu înţeleg sincer cum pot să-şi asume victoria sau eşecul echipei. Nu noi cîştigăm, ci doar ei! Jucătorii, antrenorul şi restul echipei. Un amic mă întreabă Voi ce-aţi făcut cu I-le Feroe? Răspunsul meu: Păi am stat pe net, ne-am uitat la TV... Cînd e vorba de echipe naţionale mai merge, să zicem, dar la echipele de club chiar că e de rîs treaba asta cu noi vs. voi. Suporterii se bat ca chiorii, jucătorii schimbă echipele ca pe şosete!

Sugestie de lectură

Zilele astea (şi sunt nasoale într-adevăr) mă relaxez cu Lucian din Samosata. Chiar aseară mă gîndeam că am mai găsit un scriitor care merită respect, în afară de marchizul de Sade.

Citeam despre Alexandru din Abonoteichos şi mă bucur să găsesc un om cu spirit, care îşi bate joc de profeţii mincinoşi (pleonasm, ştiu) exact aşa cum merită aceştia. După cîte înţeleg, Lucian e un admirator al lui Epicur, pe care îl consideră printre puţinii care au reuşit să pătrundă esenţa lucrurilor. Epicur şi discipolii săi nu s-ar lăsa înşelaţi niciodată de şarlatanii ca Alexandru (nu vă speriaţi, nu e vorba de Alexandru Macedon!). Oamenii pe care-i ura cel mai tare pehlivanul, după cum reiese din carte, erau epicureii, ateii şi creştinii (totuşi ar fi bine să nu îi bage pe toţi în aceeaşi oală, dar avînd în vedere epoca despre care vorbim, e de înţeles).

Urmează apoi, cel puţin în cartea pe care o am eu, Pătimirile lui Zeus. Pe scurt, zeii sunt îngrijoraţi de faptul că un epicureic îi convinge pe toţi că zeii nu există, şi nimeni nu le va mai aduce jertfe. Cel mai mare între zei convoacă o adunare cu toţi zeii, inclusiv cei străini, pentru a discuta ce-i de făcut. Apar probleme de genul cum se aşează zeii în funcţie de măreţia lor. Adică, zeii erau făcuţi de oameni din diferite materiale şi un zeu mai mare din aramă va valora mai mult decît unul mic din aur? Căci multă aramă costă mai mult decît puţin aur. Altă problemă este cum se vor înţelege zeii hellenici cu cei barbari. Lucian profită de ocazie şi ia în derîdere capacităţile creative ale zeilor: Zeus foloseşte frazele lui Demostene, un orator pămîntean, pentru a se adresa adunării zeilor. Mai apoi unul dintre zei recunoaşte că oamenii au toata dreptatea să se îndoiască de existenţa zeilor şi de pronia lor, dacă analizează toată harababura din lume şi că divinii trebuie să se considere norocoşi că încă se mai găseşte cîte cineva să le aducă jertfe.

Excelent spirit are acest Lucian din Samosata, şi vi-l recomand cu căldură. Pentru cei care ştiu engleză destul de bine, se găsesc multe opere de-ale lui pe Project Gutenberg.

Thursday, March 26, 2009

La cur-bă-şinile trosnesc (interpretaţi voi cum vreţi)

Îmi spune o amică pe net: Eu aştept decembrie 2012 pentru că 3 calendare ale unor culturi diferite se opresc aici şi se spune că se va întîmpla ceva foarte important pentru omenire. La care eu Da, o să trag eu o băşină de o să se cutremure planeta! Aşa că păzea! :):):)

:)

Ştiu că e veche şi probabil mulţi o ştiţi deja, dar merită oricum menţionată LOL.

Wednesday, March 25, 2009

Templates

A avut o perioadă mai nasoală blogul pentru că de cîteva săptămîni tot încerc să-i găsesc o moacă mai bună. Vreau un template cu 3 coloane, şi un loc sus lîngă titlu, unde să pun poza cu WC-ul. I-am tot schimbat template-ul pînă pierdusem pozele cu ţările, şi din lipsă totală de chef, ca să nu-i zic altcumva, l-am lăsat o perioadă cu o prostie de template, anostă ca naiba! Îmi place la nebunie ce am acuma, dar totuşi aş vrea 3 coloane. Poate să mă ajute cineva să-i mai adaug o coloană, eventual fără să-l stric din nou?

Edit: Thanks TLP :) Mult mai bine! :)

Sunday, March 8, 2009

Cecco Angiolieri

Contemporan al lui Dante (secolul XIV), dar sătul de genul de poezie pe care a scris-o acesta, Cecco Angiolieri a compus un faimos sonet extrem de folositor în ziua de azi pentru cine vrea să înveţe mai uşor Periodo Ipotetico. Sonetul este o întoarcere împotriva tuturor regulilor vremii, cînd nu se putea scrie despre orice şi în orice mod. Se scria despre dragoste (dar o dragoste pentru femei-înger, reprezentante ale divinului pe pămînt), virtuţi nobile şi alte prostii. Cecco vine şi răstoarnă aceste reguli. Iată sonetul şi traducerea, vă las să judecaţi şi singuri.

S'i' fosse foco, arderei il mondo;
s'i' fosse vento, lo tempesterei;
s'i' fosse acqua i' l'annegherei;
s'i' fosse Dio mandereil' en profondo;

s'i fosse papa, sare' allor giocondo,
che tutti i cristiani imbrigherei;
s'i' fosse 'mperator, sa' che farei?
a tutti mozzerei lo capo a tondo.

S'i' fosse morte andarei da mio padre;
s'i fosse vita, fuggirei da lui:
similmente faria da mi' madre.

S'i' fosse Cecco com' i' sono e fui,
torrei le donne giovani e leggiadre,
e vecchie e laide lasserei altrui.

Dacă aş fi foc aş arde lumea;
dacă aş fi vînt, aş viscoli-o;
dacă aş fi apă aş înneca-o;
dacă aş fi Dumnezeu, aş arunca-o în adînc (iad);

dacă aş fi papa aş fi atunci vesel,
pe toşi creştinii i-aş pedepsi;
dacă aş fi împărat, ştii ce-aş face?
tuturor le-aş tăia capul de jur împrejur.

Dacă aş fi moarte m-aş duce la tata;
dacă aş fi viaţă aş fugi de el;
la fel aş face cu mama.

Dacă aş fi Cecco cum am fost şi sunt,
aş lua femeile tinere şi frumoase,
şi pe cele urîte şi bătrîne altcuiva le-aş lăsa.

Deci gândiţi-vă ce însemna pentru un creştin din secolul al XIV-lea să zică aşa ceva. Se poate, fraţilor, se poate!